Printre trandafiri

-Uneori ai nevoie de liniste pentru a putea sa te gandesti la trecut, spun eu incet privind cerul.

-Unii nu au nevoie de asta,pentru ca nu vor sa faca asta,vor doar sa priveasca inainte si sa mearga fara oprire.

-Mda, asa este insa eu nu am fost asa, spun eu zambind mai apoi.

-Ai grija sa nu devi prea slaba,exista o limita.am zis incet

-Nu pentru ca am regasit ce am pierdut. Atunci eram distrusa, insa vazandu-ma asa David a incercat sa ma linisteasca insa nu a reusit, si de aceea 5 ani eu nu am vorbit cu nimeni. Dar dupa ce s-a intors si parintii mei din calatoriile lor totul a devenit normal pot spune, spun eu ganditoare.

-Ma bucur pentru tine.am zambit calm

-Dar tu? o intreb eu avand senzatia ca si ea a patit ceva candva ...

-Eu?Eu as fi preferat sa fiu orfana sau sa nu ma fi nascut.am oftat.

-De ce? O intreb eu punandu-i mana pe umar.

-Pai...nu stiu,asa as fi preferat,ar fi fost mai dragut,as fi avut mai multe amintiri frumoase.

-Pai ai avut un motiv, nu? o intreb eu. Lasa daca nu vrei nu imi spune, nu te oblig, spun eu schitand un zambet.

-Iti zic,dar nu prea cred ca iti pasa.am oftat privind ganditoare cerul.

-Ce te face sa crezi asta? Am invatat ca tot ce ai nevoie atunci cand esti suparata sau ceva de genu trebuie sa te destainui unui prieten, spun zambind sarutando pe frunte.

-Daca zici tu.am dat din umeri.
-Pai...mama a fost menajera in casa lu' tata,el fiind un mafiot cunoscut in Mexic,sa culcat cu ea si a lasat`o insarcinata,dupa nasterea mea tata nu ne`a primit ca o familie ci ca pe niste sluji,o batea pe mama in fiecare zi,pana cand intr`o seara m`am trezit afara in ploaie tinuta de tata de mana sa nu intru in casa care a luat foc,mama era inauntru,peste cateva zile am aflat ca defapt atat o omorase si dadu foc casei sa nu stie nimeni.La 14 ani am fost drogata si violata de propriul tata chinurile au durat 2 ani,apoi am fugit din Mexic.am repirat eu adanc aer in piept.

-Wow, spun eu socata. Te pot ajuta cu ceva? o intreb eu ganditoare.

Am oftat proptinduma in maini,pe spate.
-Nu e nevoie,ma descurc.am zambit

-Nu te pot lasa, nu acum. Crede-ma te pot ajuta cu orice, spun eu lasand privirea in jos.

-Stiu,dar nu e nevoie,sau poate ai putea,ma rog...vedem noi.
-Am venit aici mai mult sa ma ascund de tata care si`a trimis oameni sa ma caute,de aceea nici nu prea ies din casa,rar,cand sunt sigura ca nu am vor gasi.
-Dar oricum merci.

-Ai nevoie de cineva sa te protejeze? o intreb eu gandindu-ma la garzile mele de corp.

-Nup,m`am descurcat de la 16 ani singura si uite ca nu am patit nimic,defapt el vrea sa ma omoare din cauza ca stiu de afacerile lui ilegale,dar nu prea imi pasa.

-Imi aduce aminte de un om de afaceri ma tot freaca la cap sa inchei o afacere cu el si nu vreau, spun ganditoare.

-Uf...de ce trebuie sa fie asa greu uneori?am interbat cat pentru mine oftand
-Acum intelegi de ce urasc linistea?Am stat prea mult singura decat cu o jucarie in brate.

-Da te inteleg, spun eu. Ai o poza cu tatal tau? E posibil sa vorbim despre una si aceasi perosana, spun ganditoare.

-Crezi ca eu tin poze cu toate animalele?l`am intrebat razand din coltul gurii.
-Eu nu vreau sa am amintiri sa pot muri in pace.

Stau putin pe ganduri gandindu-ma la ce e mai rau. Ma desmeticesc putin si zambesc fortat.
-Ce mai facm? o intreb vrand sa nu se mai gandeasca la ceea ce imi povestise.