It's the perfect denial

Intru in camera, trantind usa in spate. Imi scot telefonul, uitandu-ma la ceas. Era noua seara, mda... destul de devreme. Nici nu stiam ce cautam acasa la ora asta. Oricum aveam de gand sa stau putin, apoi ieseam in oras. Tocmai ma intorsesem de la un prieten ce-l ajutasem sa faca planuri pentru o petrecere. Am sarit pe burta in pat, punandu-mi capul pe perna.

Mergeam pe coridor plictisit, in timp ce aveam in mana o sticla de bere si ma jucam cu o moneda. Deodata scap moneda si aceasta se duse sub o usa.
- Minunat, mormai si ma duc la usa aceea.
Ma inting pe burta si incep sa caut moneda.

Nu stiu ce m-a facut sa-mi ridic capul de pe perna, defapt stiu, se auzeau niste zgomote mici la usa. Nu era zgomotul mare, dar cum era liniste mortala, puteam auzi si cea mai mica miscare de musca. Ma uit la usa si vad niste degete pe sub aceasta.Prima reactie: o tresarie, ma gandeam ca o fi vre-un monstru cu aspect uman. Trag adanc aer in piept si ma dau jos din pat, ducandu-ma la usa. Ma aplec pe vine si apuc degetul aratator, tragand de el, pentru a vedea daca e un monstru sau nu.

Imi retrag rapid degetul.
- Draci, iati pechinezul, spun putin iritat ca ceva m-a apucat de deget.

Rasuflu usurat cand imi dau seama ca nu era un monstru. Observ o moneda pe jos, sigur asta cauta. Iau moneda si ma ridic in picioare.
-Ce dai pentru moneda?il intreb pe baiat, fara sa fi deschis usa inca.

- Oki, vei vedea, spun eu si dau un picior in usa.
Aceasta se duse direct in perete.
- Cioc-cioc, spun putin ironic, punandu-ma in pragul tipului si iau o inghititura de bere.

Bine ca nu fusesem in dreptul usii si langa aceasta.
-aaaaaaaaaa. tip cand vad ce fel imi arata usa.De ce ai facut asta?tip enervat la baiat, bagand moneda in buzunarul de la pantaloni.

Intind mana si fac semnul de "da moneda acum", cu degetul aratator si mijlociu, lipite.
- Sau iti rup buzunarele ca sunt in stare, mai ales ca sunt cu capsa pusa, spun eu serios.

Ma dau cativa pasi in spate, speriat de baiat.
-Nu-ti dau nimic. ii spun copilareste si fug la geam, urcandu-ma pe pervaz.

- Fi serios. Sari tu de la patru, doar sa iti salvezi pielea? Il intreb, punand jumatate de bere pe noptiera lui. Scuze ca sunt asa, dar ce vei face tu cu o moneda falsa, imprimant chipul meu pe ea? Il intreb, ironic.

-Am sa ma joc cu ea si o voi avea amintire. scot limba la el si sar de pe pervaz in spate, aterizand pe o creanga de copac.
Rasuflu usurat, bine ca eram elastic si aveam reflexe rapide.

Imi dau ochii peste cap si imi iau avant. Alerg, sar de pe pervaz si ma prind cu mainile de o ramura, pe care imi pun genunchi, stand cu capul in jos, fata in fata cu baiatul.
- Ai facut gimnastica de circ sau te increzi in tine prea mult? Il intreb curios si ii dau un mic bobarnac peste nasucul ala dulce.

Marai cand imi da un bobarnac.
-Tot nu-ti dau moneda. scot limba la el si sar in jos, aterizand pe alta creanga de copac, asteptam sa coboare si el caci stiam ca o va face

Im idau ochii peste cap si ma pun normal pe o creanga si incep sa privesc printre frunze cerul.

Oftez cand vad ca baiatul nu mai coboara. Ma uit in jos si incep sa sar din creanga-n creanga pana ajung pe pamant. Ma asez pe jos, cu spatele lipit de copac. Ridic privirea in sus, uitandu-ma la baiat. Imi bag mana in buzunar, scotand moneda, incepand sa o rotesc, analizand-o.

Ma plictisesc si cobor din copac, dar cu grija sa nu il speri. Vad ca analiza moneda. Ma apropii ca o pantera si... tac. Ii iau moneda din mana.
- E a mea, spun eu si o bag in buzunar.

-Nuuuuu!tip copilareste. Daca nu mi-o dai plang. ii spun serios,incrucisandu-mi mainile la piept.

- Vreau sa vad cum plangi, spun eu, asezandu-ma in fata sa, turceste.

-Bine. ii spun si inchid ochii.
Ii deschid in doua secunde si incep sa-mi curga lacrimi.
-Vleau moneda!tip copilareste, lasand lacrimile sa mi se scurga pe obraji

- Si eu pot sa plang la comanda, spun eu si privindu-l atent.
Incepu sa imi curga lacrimi, din senin.

-Da vleau moneda! tip la baiat. Daca te sarut mi-o dai?il intreb clipind des.

- E de la mama mea si nu o dau la nimeni, spun eu serios si pe un ton putin trist.

-Da macar putin. zic bosumflat. Pana se termina ziua asta. zambesc.

- Am spus nu. E singurul lucru care il mai am de la ea, care sa imi aminteasca de ea, spun hotarat, bagand mana in buzunar si trangand moneda.

-Promit ca nu o pierd si o s-o pretuiesc cu pretul vietii.